Era doua dupa amiaza.Era marti,o zi intr-un fel preferata de Ash.
Standurile cu ciocolata calda inca nu se dechisesera,ii parea rau caci numai caldura lichidului o mai putea alina din cand in cand.Se simtea singura,ba nu,mint,se simtea parasita,da...parasita e cuvantul ce-l cautam,se simtea asa parasita incat ar fi vrut sa se sinucida.Dar nu,nu azi,era o zi prea frumoasa,dar daca...nu,nu,vorbesc prosti ea n-ar fi avut tupeul asta.Stia ca nu o putea opri nimeni,pentru ca n-avea pe acel cineva,si...de ce ii trebuia o persoana se putea descurca si singura.Pe fata ii aparu un zambet larg.Nici nu se mai uita pe unde mergea,gata de acum isi promisese ca va fi fericita,dar..pana cand?
